Hipertensiunea arterială și infarctul
Cel mai adesea, daunele provocate de tensiunea arterială crescută (hipertensiunea arterială) au loc în timp.
Rămasă nedetectată (sau necontrolată), tensiunea arterială crescută poate duce la atac de cord, atac cerebral, afecțiuni ale inimii și ale rinichilor, pierderea vederii, disfuncții sexuale, angină pectorală.
Tensiunea arterială ridicată face ca arterele coronare care servesc inimii să se îngusteze lent de la acumularea de grăsimi, colesterol și alte substanțe care împreună se numesc plăci. Acest proces lent este cunoscut sub numele de ateroscleroză.
Pe măsură ce arterele se întăresc cu plăci, se formează și cheaguri de sânge. Atunci când o arteră se blochează din cauza acumulării de plăci sau a unui cheag de sânge, fluxul de sânge prin mușchiul inimii este întrerupt, acesta fiind privat de oxigen și substanțe nutritive. Deteriorarea unei părți a mușchiului inimii este numit atac de cord (infarct miocardic).
Durerea sau presiunea în piept este cel mai frecvent simptom al unui atac de cord. Cu toate acestea, durerea sau disconfortul la nivelul brațelor, spatelui, gâtului sau maxilarului poate fi, de asemenea, un semn - și astfel pot apărea simptome precum scurtarea respirației sau greața. Dacă întâmpinați unul sau mai multe dintre aceste semne de avertizare, solicitați ajutor medical de urgență, chiar dacă nu sunteți sigur că este un atac de cord.