Menu

IASI: 0232 206 180 | 0752 245 226

BRAILA: 0339 110 802 | 0745 399 196

PEMFIGUS (dermatoza buloasa autoimuna intradermica)

Pemfigus reprezinta un grup de boli autoimune caracterizate clinic prin vezicule si bule, ce apar pe piele si mucoase; histologic prin acantoliza (dezintegrarea epidermului); imunologic prin autoanticorpi orientati asupra unor structuri desmozomale (jonctiune intercelulara specializata, care exista intre doua celule epiteliale si participa la legatura intercelulara).

Dupa locul de clivaj sunt clasificate in 2 grupe:

1. Pemfigusuri profunde (Pemfigus vulgar )

2. Pemfigusuri superficiale (Pemfigus foliaceu, eritematos, endemic)

Ambele forme de pemfigus sunt produse de autoanticorpi formati catre antigenele suprafetei celulare a epiteliilor stratificate ale membranelor mucoase si ale pielii. Acesti anticorpi se leaga de moleculele de adeziune dependente de calciu din desmozomii suprafetei celulare, in special desmogleina 1 (DSG-1) in pemfigus foliaceu si desmoglein 3 (DSG-3) in pemfigus vulgaris.

Desmozomul reprezinta un complex de proteine care are un rol static de adeziune intercelulara, si contribuie esential la homeostazia epiteliilor la nivel molecular, celular si tisular. Desmozomii au fost observati pentru prima data de anatomopatologul italian Giulio Bizzozero, in 1864, la nivelul stratului spinos al epidermului. Ulterior au fost descrisi la nivelul mucoaselor, in miocard, dar si in celulele dendritice foliculare ale foliculilor limfatici sau celulele meningeale ale arahnoidei. Denumirea deriva din cuvintele grecesti desmos (legatura) si soma (corp). La microscopul electronic au un aspect de jonctiuni discoide, cu diametrul de 0,2- 0,5 µm, fiind compusi din doua placi electronodense in fiecare celula, care sunt separate de un spatiu de 24-30 nm .

Pacientii cu Pemphigus vulgaris, cu leziuni ale mucoasei si ale pielii, au anticorpi atât pentru DSG-3, cât si pentru DSG-1. Desmogleina 3 este exprimata pe toata grosimea epiteliului mucoasei orale, dar in epiderm este prezenta in stratul bazal si in stratul imediat suprabazal. Desmogleina 1 este distribuita in tot epidermul, dar la nivelul epiteliului mucoasei orale este prezenta doar in straturile superficiale. Daca pacientul are autoanticorpi impotriva desmogleinei 1, leziunile vor apare cutanat, in straturile superficiale ale epidermului, unde desmogleina 3 lipseste. Acesti anticorpi nu pot induce leziuni pe mucoase, deoarece la acest nivel pierderea desmogleinei 1 este compensata de prezenta desmogleinei 3 pe toata grosimea epiteliului. In consecinta, anticorpii anti-desmogleina 1 vor determina doar leziuni cutanate superficiale, fenotip clinic si imunologic caracteristic pentru pemfigusul foliaceu. Pacientii caracterizati imunologic doar prin anticorpi anti-desmogleina 3 vor dezvolta leziuni doar la nivelul mucoaselor, in straturile profunde ale epiteliului, unde lipsa desmogleinei 1 permite aparitia leziunilor prin distrugerea desmogleinei 3. Se realizeaza astfel, fenotipul clinic al pemfigusului vulgar cu leziuni doar pe mucoase. Daca pacientii prezinta ambele tipuri de anticorpi, anti-desmogleina 1 si antidesmogleina 3, leziunile clinice vor fi de pemfigus vulgar – subtipul cutaneo-mucos.

Pemfigus poate aparea la orice vârsta, dar este cel mai adesea observat la persoanele intre 40- 60 de ani. Tinde sa fie o afectiune de lunga durata (cronica), iar unele forme netratate pot pune viata pacientului in pericol , avand o mortalitate semnificativa.

Pemfigus foliaceu prezinta doua forme epidemiologice Pemfigus foliaceu sporadic si Pemfigus foliaceu endemic si se caracterizeaza prin afectare strict cutanata. Leziunea primara, vezicula intraepidermala flasca este vazuta foarte rar din cauza suprafetei subtiri. In schimb, consecinta aparitiei veziculelor este observata ca un eritem localizat sau confluent, in combinatie cu eroziuni, cruste, scuame. Leziunile epidermului sunt de obicei dureroase si cateodata pruriginoase. Descuamatia incepe la nivelul fetei si gatului, se raspandeste spre piept, spate, umeri, cu absenta leziunilor de la nivelul mucoasei. Anticorpii anti-desmogleina 1 sunt detectati in 89-100% cazuri si sunt corelati cu activitatea bolii.

Pemphigus vulgaris. Din punct de vedere clinic, pemfigusul vulgar poate realiza doua subtipuri, cu leziuni doar la nivelul mucoaselor sau leziuni atât cutanate cât si pe mucoase. Primul semn al bolii sunt eroziunile de la nivelul mucoasei orale, care sunt extrem de dureroase si se vindeca greu. Mucoasele orala, nazala, farigo-larigeala si esofagiana pot fi de asemenea afectate.Implicarea conjunctivei, a zonei genitale sau anale este rara. Pacientii dezvolta vezicule largi, flasce, care se lizeaza rapid, datorita suprafetei subtiri determinand eroziuni si cruste. Leziunile de la nivelul mucoase bucale sau faringiene pot face dificila ingestia alimentelor. Anticorpii anti desmogleina 3 sunt detectati in proportie de 85-100 % cazuri, iar cei anti desmogleina 1 in 38-69%.

Pemfigus herpetiform prezinta manifestari clinice asemanatoare dermatitei herpetiforme si caracteristici imunopatologice ale pemfigusului vulgaris.Spre deosebire de P vulgaris pacientii se plang de prurit sever. Modificarile de la nivelul pielii sunt caracterizate de papule si vezicule aranjate in buchete, de obicei pe o baza eritematoasa.Implicarea mucoasei orale este posibila, dar apare rar. Aceasta boala are un curs mai bland, decat Pemfigus vulgaris, dar pe parcurs poate dezvolta Pemfigus foliaceu sau Pemfigus vulgar. Sunt detectati predominant anticorpii anti desmogleina 1 si rar antidesmogleina 3.

Cauze

Pemfigus este o tulburare autoimuna, organismul producand anticorpi care afecteaza celulele pielii si a mucoaselor si se dezvolta ca urmare a interactiunii dintre predispozitia genetica si anumiti factori exogeni. Pemphigus nu este contagios. Rar, pemfigusul este indus medicamentos, fiind declansat de utilizarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei, a penicilaminei.

Diagnostic

Desi diferitele boli cutanate buloase au anumite caracteristici specifice care le disting de cele mai multe ori, manifestarile clinice sunt atipice si se suprapun cu alte afectiuni. Diagnosticul se bazeaza atât pe studii histo-patologice cât si pe testarea autoanticorpilor serici (test de imunofluorescenta).

In cadrul laboratorului Investigatii Medicale Praxis se pot efectua urmatoarele teste utile in diagnosticul de Pemfigus:

  1. Anticorpi anti-desmozomali (test de imunofluorescenta);
  2. anti desmogleina 1;
  3. anti desmogleina 3
  4. Pemfigus bulos – Anticorpi IgG anti AG1 (230 kD) si AG2 (180 kD)
  5. Pemfigus bulos – Anticorpi IgG anti AG2 (180 Kd)
  6. Anticorpi anti membrana bazala epidermala (EBMA)

Bibliografie:

  1. Autoantibodies in organ specific atoimmune disease , A diagnostic reference , Karsten Conrad, Frank Hiepe, Marvin Fritzler, Volume 8 2011
  2. IMPLICATIILE DESMOZOMILOR IN BOLILE CUTANATE, CORINA BAICAN, BAICAN, N. MAIER*
Biochimist Corina Schiriac, Medic Primar Medicina Laborator Dr. Raluca Oana
▲ SUS