Menu

IASI: 0232 206 180 | 0752 245 226

BRAILA: 0339 110 802 | 0745 399 196

Toxiinfecțiile alimentare

Toxiinfecțiile alimentare (TIA) sunt afecțiuni cu manifestări predominant digestive determinate de ingestia de alimente contaminate cu bacterii vii sau toxine ale acestora.

Se caracterizează prin greață, vărsături, diaree, crampe intestinale, însoțite sau nu de febră, cefalee, alterarea stării generale, pierderea de electroliți în urma diareei. TIA se diferențiază de intoxicatiile chimice sau cu alimente otrăvitoare (de exemplu cu ciuperci) prin specificul manifestărilor clinice. Deși cauzele pot fi multiple, în toxiinfecțiile alimentare cheia diagnosticului etiologic o constituie perioada de incubație bine definită (relativ lungă-ore, zile), debutul zgomotos și apariția febrei. Agenții etiologici sunt bacteriile producătoare de enterotoxine: Stafilococ auriu, entorobacterii îndeosebi Salmonella, unii fungi (Aspergillus, Penicilium), dar și Clostridium botulinum. TIA este produsă de acești germeni toxigeni care, în condiții propice de caldură și umiditate se înmulțesc în alimentul ingerat; astfel, în respectivul produs sunt prezente atât toxinele preformate, cât și microorganismele toxigene. Cei mai frecvenți germeni generatori de toxiinfecții alimentare sunt Salmonella și Staphylococcus aureus. Sunt situații când toxiinfecțiile alimentare se vindecă fără a necesita tratament medicamentos ori consult medical, printr-o dietă alimentară adecvată și prevenind deshidratatea.

În cazul unei evoluții clinice zgomotoase, se recomandă efectuarea unor investigații de laborator minime ce implică:

• Coprocultura, în cazul în care este suspectată ingestia unor alimente contaminate bacterian;

• Examen coproparazitologic (pentru evidențierea paraziților care pot de asemenea determina manifestari digestive și nu cresc în cultură);

• AG Adeno/Rotavirus pentru etiologia virală cu manifestari digestive. Se recomandă efectuarea acestor analize de laborator în cazul manifestărilor digestive asociate ingestiei de alimente posibil contaminate, precum și la apariția diareei cu durata mai mare de o zi, mai ales dacă aceasta este însoțită de febră, scaun sanghinolent, deshidratare severă sau manifestari digestive de tip alternant (diaree/constipație);

• Teste de sânge (hemoleucograma completă și biochimia sângelui) - sunt utile în determinarea agentului etiologic alimentar (virus, bacterie, parazit) sau în cazul evaluării severitații sindromului de deshidratare;

• Testul producerii de enterotoxină: manifestarile clinice caracterizate prin sindrom diareic pot avea și etiologie intrinsecă, determinată de antibioterapie (de exemplu colita pseudomembranoasa produsă de Clostridium difficile). În acest scop, depistarea enterotoxinei (A/B) se efectuează din materiile fecale.

▲ SUS